Tîrziu în noapte m-am trezit
Sperînd să văd un chip iubit
Și două flori de albăstrele
Răsar in gindurile mele

Doi ochi albastri in pustiu
Răsar, si parcă nu-I mai stiu
Și-mi pare-un vis un vis pierdut
Ce nici măcar nu a-nceput.

Doi ochi în gîndurile mele
Răsar, in noptile cu stele
Și-mi par acum lipsiti de viată
Și-s mult prea reci si mă îngheată

Și nu mai vreau să stiu de ei
Îi văd sint stinsi si mult prea grei,
Ca plumbul, care mă apasă
Ca o povară care nu te lasă

Și-i văd acum se pierd in zare
Privirea lor nu mă mai doare
Zîmbesc caci caut in zadar
Doi ochi cu zîmbetul amar!