Poate ca lumea-i doar durere
Ratacesti in gol dup-o mangaiere
Doar palida luna plina
Slabita,incearca,te-alina

O grea lacrima din ochi vibreaza,
Si inima ranita usor ofteaza,
Un gand sters si tainic
Iti spune ca-i jalnic.

Si-atunci iar te cuprinde tacerea,
In suflet apasa ca plumbul durerea,
Te-nneci in ocean de foc,
Si-acolo adanc,simti...iar n-ai avut noroc.

Ai vrea macar un strop,o clipa bucurie
Sa simti ca bate-n al tau piept mandrie.
Dar de fapt simti,amara lacrima batand,
Ce-o zboara-ncetisor,o unda de vant.

Si cand ai dat iar,de-o raza de lumina,
Si te vezi calda,usoara,senina
Te topesti incet,ca de gheata floare,
Visul tau s-a dus,sub ochii tai moare.

Mereu iti rapeste al tau gand frumos,
Nu te lasa sa visezi macar...la un chip duios,
Si la fiecare clipa trcuta te miri,
Si la orice pas...,iar cazi in delir.

Si auzi departe,mici soapte,cantari,
Si nu se mai satur ale tale-oftari.
Sunt slabe glasuri de ingeri,
Tot nu contenesc ale tale plangeri.

Ai vrea sa pornesti in goana
Durerea de rastoarna,
Sa nu te mai sece,
Sa nu mai fii rece.

Si gasesti un palid crin,
Ce ti se pare divin,
Si-l privesti cu ochii verzi,
Simti ca iar incepi sa pierzi.

Si repede,suav trece-un fior
Parca ai pluti pe-un nor,
Privesti cu groaza-n jos,si-ti vezi mormantul
La care acum,a ramas doar vantul.

Un vant rece ce-a adus durerea,
Un gand sumbru,si-a dat cu parerea,
Si-atunci ti-ai urmat destinul,
Cu-n suflet desert,geaman cu pustiul.