CREMER

Din cand in cand ma adun cu altii ca sa mor,
(desi pot muri foarte bine si singura)
Cerul si marea sunt gri,grele si mușca
Extraterestrii din tablouri ,ca niste alter-egouri,au funii sa ma lege,
Poate ca nu ar fi rau sa am o planeta proprie si sa caut adevarul in pietre,
Dansul si comunicarea par doar ritualuri de perpetuare a speciei
(dar unicul reprezentant al speciei mele sunt eu)
In inceputul de moarte nimic din mine nu ma mai poate minti
Vreau sa pipai cuvinte si sa respir culori,
Azi am aflat ca timpul meu se masoara cu o sfoara
si ca ideile pot fi asimetrice,
Imi place natura goala si nu moarta.