Din nu stiu ce loc a plecat un simplu chirăit al viermilor din apa de lac
și am întrezărit culoarea lacului de unghii,
mi-am adus aminte de whisky-ul pe care-l beam cu tata,

acum minutele devin amintiri când le învelești în memoria-ți de plastic

Din nu știu care frunza a ieșit o limbă de viespe(ca și cum viespea ar avea limbă-dar depinde ce viespe)
și m-a invitat să o umplu de ace
eu-care mă pricep la acupunctura,
la înțepat vene cu ser ftiziologic,cu stropi de rășină

acum nu mai există scurgerea timpului, el a plecat acasă(domnul timp), să se încheie(la pantaloni)

Eu nu știu de ce am plecat pentru că îmi place prea mult natura ca să o denaturez..
când spui din ce loc pleci.. e ca și cum ai spune cine te-a născut nou
e ca și cum te dezlegi(la șireturi) în fața preotului
în loc să te dezlegi(la pește) în spatele său.