Pune-ti viata in rucsac,
Ia cu tine si-un hamac!
Rupe lantul ce ti-au pus
De din zori pan’ la apus.

Lumii da-i de-acum permisia,
Grijii da-i in scris demisia,
Smulge-te din gheara stransa,
Las-acasa perna-ti plansa!

Ia-ti picioarele-n spinare
Sa te pierzi pe o carare,
Pe-un drumeag uitat, de munte
Serpuind usor spre frunte.

Si mirat sa te opresti,
Musuroiul sa-l privesti,
Sa te miri iar de furnici
Cum faceam cand eram mici.

Sa te sprijini de-un copac,
S-auzi frunzele cum tac
Verde crud sa simti in nari
Patrunzand prin ai tai pori.

Sa te-ntinzi usor, pe spate,
Si sa uiti de tot, de toate,
Sa vezi norii cum gonesc
Cum se-mpart si se-ntalnesc.

Sa te-mbeti asa cu aer
Depanand al tamplei caier,
Sa stai, sa nu faci nimic
Si sa taci cand toate-ti zic.

adria
(23 februarie 2000)