Când sufletul îți moare
Puțin câte puțin
Să nu-i oferi otrava
De adevăr sublim
Mai bine o amăgire,
Cuvântul unui mag
Izvor de apă vie,
Un abur ce ți-e drag,
O șoaptă proiectată
Pe bolta palatină,
Cuvinte căzătoare
Ce-mprăștie lumină
Și-aprind la loc scânteia
ÃŽn spiritul mocnit
Înfiorându-ți trupul
De vise regăsit...