A crede
Cred in atat de multe
Si totusi in atat de putine.
Cred in buze,
dar nu in miscarea lor,
Cred in cer,
dar nu in culoarea lui-
Cred in suflete pereche
dar nu cred ca se intalnesc
vreodata...
Cred in iubire,
dar nu cred ca-mi va sari in drum,
Cred in mine cateodata
dar nu cred in existenta mea.
Cred in atat de multe,
cand de fapt ele sunt
O,Doamne,sunt atat de putine...


Amintiri despre iubire
Mi-am adus aminte de iubire
Era dulce si sacra.
Nu avea forma,nu avea piele
era ca aerul de usoara
Si la fel de vizibila.
Trecea o data prin mine
ca aerul prin plamani-
hranindu-i,
Sau ca sangele prin vene,
inducand viata la creier,
din centrul inimii.
Era ca un gand de idolatrizare-
mai luminoasa ca un soare.

Amintiri reci
Aminteste-mi frigul
Ce memoria il stocheaza
in camera la care n-am acces.
Aminteste-mi clipele
la care n-am fost martor
niciodata...niciodata.
Fa-ma sa vad
lucrurile ce vreau sa le vad,
ce vreau sa mi le amintesc
Dar in care n-am fost
niciodata...niciodata.
Deschide-mi porti ale memoriei
care nu au existat,
si inchipuiri ale imaginatiei
care pot trece drept amintiri.
Poate ai timp odata,
Vreodata...vreodata.


Ate
In jurul nostru
Un numar absolut uimitor de ate
Leaga bucatile de lume
intre ele.
Leaga atele copacul de pamant
si norii gri de cerul albastru.
Leaga atele aerul de plamani
si sufletul strans de sine,
Si norii de nori,
si cerul de cer,
si sufletul de suflet
Si polenul florilor de albine-
Si nu in ultimul rand,pe tine
iubire...te leaga de mine!


Axioma
Si voi muri.
Nu asta facem toti odata?
A fi sau a nu fi-
Moartea nu este plata.
Si voi muri,
Nu-i asta obiceiul nostru?
Si nu voi sti-
Care ii este rostul.
Si voi muri,
Cu stelele in brate-
Pentru a-mi aminti
Luminile din ate.
Si voi muri
Lasand si altii sa moara
In lumea asta gri-
In care ingeri coboara.


Catre inalt
Mergeam prin nori
Cu capul dezvelit lipit de stele-
Din noapte pana in zori
Dezbracat de sange,oase si piele.

Cuprindeam cerul intre palme
Citindu-i fiecare punct razvratit,
Si gandurile sale calme-
Imi aminteau de timpul parasit.

Zburam pe deasupra boltei instelate
Sarutam pe buze ingeri goi-
Erau albi,si aveau aripi plate
Erau albi si aveau ochi de strigoi.


Aveam aripi
Dar aripile mele erau din plus.
Ele nu mai puteau sa zboare.
Nu mai puteau parasi pamantul
cum nu ma mai puteau
parasi nici pe mine...
Devenisera inutile si incolore
si ma corodau pe dinauntru.
Erau din plus,si erau de jucarie
Si maturam pamantul cu ele.
Si era o vreme in care
Maturam norii si stelele
si nepatrunsul cerului grena;
O vreme cand erau albe-
In care cunosteau zborul
si planarea catre infinitate.
Dar erau alte vremuri...altele...