Am obosit să-ti văd zambetul răsărind la ore fixe,
Să strang in fire groase dubii, pentru a croi rochii,
Caci mă iubeai numai imbrăcată .. anulată de femeia din mine,
Vie.


Si palmele mele aidoma două basmale – două semiîntunericuri,
Pentru prima dată au destulă putere să inalte femeia
Din poala lor .


...propriile lacrimi mă resping ..