abisul mi se zbate in tampla ca un faun
ma simt acum un rege din timpurile lenii
ma smulg cu urlet aspru de sub cupola iernii
si-mi cara barda-n urma barbarul trac Allaun

ca intr-o clocotire ma urc pe cer cu-Apollo
pe mantia-mi de sange noianul de lumina
iubirea-mi ce apuse se transforma in tina
desi se se zbate inca in vis un vag tremollo