Vii spre mine
(morți de tine..)
fruntea mi-o zdrobești de cer
într-un mult de efemer

„Unde se duc norii?” Nori.
(da.
Ai venit să mă omori)

„Am uitat să te mai fiu.”
(eu sunt moartă tu ești viu)

(am învățat despre nori...
zbori și zbori și zbori și)

(zbori)

O să uit să te mai fiu.
(eu sunt moartă tu ești viu)

(unu și cu unu doi
un..u și cu un..a noi)

O să uit să te mai mamă,
o să uit să te mai tată..
Astfel ieși-vom din „suntem”
fără să fi fost vreodată