se vorbește cum că extremele se atrag
ireversibil existența fiind trimisă exponențial la plimbare spre zero
până și aleile de prin parcuri au început să fie simetrice

eu unul o să-mi las burtă
doar pentru că buricul meu neputând fi centrul pământului
măcar să poată lua la mișto numărul de aur al universului

eu al doilea o să înceapă totuși să plângă
cu lacrimile crocodilului din care au evoluat
reptilele păsările mamiferele oamenii apoi eu unul și eu al doilea

eu al treilea dovadă vie a terțului exclus
se va așeza de durere în poziția stând în cap
urmând să se roage pentru timp frumos
să nu alunece în cerescu-i mers cu picioarele pe boltă
pe vreo coajă de nor alb și pufos

deja pe la eu al nouăjnoulea e un așa bruiaj al semnalului sonor
încât nu se mai aude decât existența în toată splendoarea-i
wagner poate veni aici să-și compună liniștit muzica

eu infinit plus unu lasă să se nască el unul ultimă za a lanțului
stând de unul singur la spitalul de nebuni
și notându-și în carnețel varii tâmpenii gen

“iubito hai să facem amândoi schimbare de sex
că să ne putem cunoaște fiecare spasm până la ultimul”

„hai să facem mișto de heraclit
să intrăm împreună la duș astfel încât
eu sau tu sau oricare dintre noi
să-i strige în gura mare cu o falcă în cer și una în pământ
idiotule uite că eu fac baie de două ori în aceeași curgere”

doar eu stau liniștit pe margine de ceva și privesc toată nebunia asta
în definitiv nu trăiesc decât o singură dată

altădată