E camera pustie și eu stau,
stau lângă poza-ți de pe noptieră.
Mi-e greu să te privesc;
Dispari...ca o himeră.
Apui în mintea mea,
te-ngrop în suflet.
Și iar rămân pustiu
cu al meu gând
Plângând de dor, de amar,
la al tău negru mormânt!