Uneori
(defapt...destul de des)
îmi uit complet
numele
și atunci perechi de litere
pășesc pe cărări
semănând
cele mai frumoase cuvinte.

Înainte să-mi recapăt
conștiința ori judecata
(pe care niciodată
nu cred să le fi avut)
îmi place să văd
cum printre vârfuri de brazi,
aproape adormite,
cuvintele-prunc
gânguresc cerului.

E felul meu de a mulțumi
în cea dintâia zi de primăvară!