EPITAF

La moartea poetului doar cerul plângea
Cu lacrimi mărunte în tristă lumină
Căci soarele însuși se reculegea
Retras după nouri ca după cortină

La moartea poetului un popă zicea
De-ale lui după slujbă și cin’ să-l asculte
O babă uitată-ntr-un colț mai bocea
Iar vântul șoptea printre frunzele multe

Plângeau lumânările strâmb tremurat
Un câine urla ca din altă poveste
Și-un domn cam scorțos și voit tulburat
Spunea că poetul mai este mai este

Gabi Ghimpu