A venit cea pe care o doream,
cea pe care o chemasem.
Nu aceea care matura ceruri fara de aparare,
luceferi fara case,
lumi fara patrie,
zapezi.
Zapezi din acestea care cad dintr-o mana,
un nume,
un vis,
o frunte.

Ceea pe care eu o doream.

Fara sa zgarie cerul,
fara sa raneasca frunzele,
fara sa miste ferestrele.

Aceea care si-a legat
pletele de liniste.

Pentru ca,fara sa ma raneasca,
sa sape un tarm
de lumina dulce in pieptul meu
si sa-mi faca sufletul navigabil.