Stau in palmele Ei bolnave,
ca pe un tron de aur
blestemat,
binecuvantat cu durere.
Sunt asa confuza...
Nu stiu ce s-aleg!
As putea sa ma dezleg de nebunie sau
sa ma incredintez ei.

Plangi in sufletul meu!

Cobor trepte roase de bucurie.
Vad fluturi negri
ingropati in mine...
Alerg si tip!
Ma lovesc de pereti in flacari...
Ajuta-ma!
Fa-mi dracului ceva!
Ma opresc.
E moartea chiar in fata mea.
Coasa-i zambeste soptindu-mi
iubirea pe care mi-o impartaseste numai ea.
Fug s-ajung
acolo unde-mi este bine,
cat mai departe de Ea si de tine...
Cad si ma descompun
in 13000 de corbi nebuni,
in 13000 de suflete aruncate
la picioarele Sale blestemate!
Mai trec trei secunde,
ma recompun si spun ca il iubesc
pe Tatal nostru ceresc...
Rad cu sadism,
plang cu melancolie,
ma invart si tip...
Nu vreau sa mai aud nimic!
Acum iar tac.
La dracu'!
Nu mai stiu ce sa mai fac!
Pasesc lent spre drumul meu,
cararea mea cenusie.
Merg ca pe ghimpi.
Mi-aduc aminte de cateva cuvinte,
de mainile calde de pe spate,
de...
nici eu nu mai stiu ce...
Mi-e scarba de ce simt si de ce sunt!
Innebunesc innebunind in nebunia crunta...
Vreau sa nu mai fiu aici si nicaieri!
Iisuse, eu plang crezand in Tine,
dar tu ai uitat demult...
De ce ma parasesti si nu esti mereu cu mine?