Vad o frunza, cum adie lin in vant
Si-mi sopteste al ei dulce cant,
Imbiindu-ma s-o prind.
As vrea sa zbor, s-ajung la ea,
Sa o iau, sa fie-a mea.
Caci oricine vrea sa-si prinda,
Alergand usor prin tinda,
Fericirea, visul sau norocul
Dupa cum ii e sorocul.
Dar e tarziu ...
Frunza-aceea, a mea credinta,
Nu a mai ramas decat dorinta.
In vazduh ea a zburat
Si in mii de regrete s-a sfaramat.
Dar eu stiu ...
Va adia inca o data vantul
Si-mi va sopti a doaua oara cantul.
Alte frunze vor cadea
Si din nou eu voi spera.