spui ca ai o poezie
ce nu dainuie-n robie
cine astazi poate oare
sa raspunda la-ntrebare
iata ca acum incerc, eu raspunsul sa-l secret

Dulcico,

eu nu stiu a scrie, nici macar o poezie
pot totusi a ti spune, fara vina de renume
ca stiu chinul ce te-ncearca, meditand mereu la soarta


de te chinui cu destinul, vei gusta din plin tot jindul

tu care tanjesti, spre lumi clare fara vesti

crezi cu tarie,ca un strop de apa vie

intr-o stea a ta frumoasa, ce te face curioasa

vrei sa vezi lumina, dar nu in coate ca albina

cauti scop, lumini, extazul, caci cu toti visam mirajul

cred ca vad in lumea ta, o persoana ca a mea
cugetand frivol,la foc strasnic dar domol

ceea ce ti spun nu ai sa vezi,
pana cand nu ai sa incerci, o clipa-n locul meu sa treci

daca tu ai fi eu, ai vedea mereu, ca la ateneu
eternul joc al vietii ce consuma tinerete

caci si tu, si eu, oricine, toti avem in noi destine

soarta te confrunta, pe rand, cu cate o nunta
secretul e sa stii, la care prezenta sa fii

sper sa fii si tu, nu doar inca un tabu
petru ca incerc sa inteleg, firul lumii sa-l petrec

trebuie sa intelegi ca in viata noastra, freamatul reprezinta,
o maimuta fara flinta la un poker avand chinta ;)

daca destinatia este de neajuns
macar drumul sa nu ne fie smuls

eu spun cu mirare,
e mai important drumul
decat decat orice intrebare

Totul pentru mine e de demonstrat insa nimic nu-i castigat
Unde voi gasi scaparea, poate cand voi auzi cantarea
Dar nu ma grabesc pentru ca vreau drumul sa l traiesc
Oare mai gandeste cineva ca mine intre atatea dihonii si jivine
Reusita si succesul poarta-n continuare fesul