Și am fugit în ascuns
încontinuu, fără direcție.
Nu-mi amintesc începutul,
dacă acesta ne privea pe furiș
sau eu dintr-un colț, tu în celălalt,
ne priveam în ascuns.
Nu-mi amintesc cuvintele,
cele din urmă cuvinte,
rostite încontinuu și nici imaginea ta
înduioșată în fugă, în ploaie ochii mei
nu mai știau, în ascuns, că ne iubim.
Tu ce mai faci?
Taci? E mai bine așa.
Să taci! vreau sa spun.