nu mai tii minte ziua in
care iti desenam ochii cu cerneala
albastra...
credeam ca ar fi cer...
si mai credeam ca noaptea ar straluci
stele si sori...imi spusese
adio ziua si-ti desenam ochi...

dar nu mai tii minte ziua in care
ti-am aratat cum se mor norii
in lumina si cum se nasc in ploaie...
si tu radeai...si eu plangeam
si nu am vazut care a crescut cerul...

tu tii minte ziua in care mi-ai asezat
degetul
intr-o scoica si l-ai aruncat in mare
sa invete sa inoate...
dar nu stie...si s-a inecat...
si de atunci nu mai desenez cu mana stanga
si plang numai cu ochiul mort...

si tu nu mai stiu si eu
nu mai stii...ziua in care ne-am
ridicat capul din cer si am
inceput sa privim spre mai tii minte...
si nu mai esti si nu mai sunt...si
minte...
tii?...tin...