Pe nesfârșitul întins
Se odihnesc
Câteva siluete albe, înaripate.
E cald pământul sub ele,
Iar zările
Pe care le vor frânge
Sunt nemărginite.
Par niște îngeri blânzi,
Pregătiți să străpungă
Pleoapele somnoroase ale lumii…
Dincolo, peste toate,
Vor face clipele să condenseze
În zâmbete de copii.
Spre ideal mi-e gândul…!