Plangeam, si am vazut pe calea mea o stea
Facand din ale mele lacrimi, diamante.
Iluminandu-mi calea,ea lejer plutea
Lasand o vaga urma alba-n noapte.

Era totul senin si fara tensiune
In acel sentiment ciudat si dens.
Dar amintirile cele mai bune,
In timp s-au impletit intens...

Si acum, ca nu mai e nici steaua
Si urma sta sa treaca,
Din camera imi trag perdeaua
Simtind prezenta ei ce pleaca.