visez încă ideea aceea
care să mă transforme în piatră
să îmi găsească arheologi trupul aproape sculptat
sub straturile de nisip ale secolelor viitoare
poate o mână va întoarce clepsidra
și va îndrăgi stana asta de piatră
puțin ursuză ținând între degetele mâinii stângi
o țigară încă născândă rotocoale de fum
ca să anunțe viitorii oameni
“stimați călători vă rugăm nu mai așteptați
secolul acesta are o întârziere de un secol”

eu cred că unu la mână
n-am făcut nici un pas în afara mea niciodată
de o manieră exclusivistă sunt propriile mele cuvinte
doi la mână există multiple puncte de vedere
doar două însă de orbire cartezian
trei la picior la care port măsură mică
mai exact măsura tuturor lucrurilor
fix 40 jumate

deci ție voi spune “să mergem iubito
e seară-n oraș la lumini au dat drumul
și-aleargă zălude pe străzi”