Vezicula biliară îmi explodează în fabrica de spume amare,

Călăreţ spaţial mă pierd în galopuri de anorexie mintală,

Tranchilizantul comută durerea în faza finală,

Să nu credeţi în mens sana până nu aveţi

un corpore sano.

Scrâşnesc augmentativ,

Lasciv lubrifiază normalul întâmplarea,

Azi infinitul prinde forme în Calea Lactee şi Marea Moartă,

Alegerea-i totuna, parce q’on peut pas choisir la vie,

Suntem zeii de sticlă şi zeii de gheaţă

Şi zeii de viţă de vie.

Cineva a preschimbat apa în vin

Dar ne-mbătăm cu apă chioară,

Caneaua universală numită boală ne stoarce de iluzii,

Suntem praf în ochii iubirii covârşitoare

Numită demenţă,

Suntem laitmotivul sarcastic

Al zilei de azi şi de mâine.

Suntem piese de puzzle pe care destinul

Nu le numără vreodată,

Ne amăgim cu stele ce răsar şi dispar

În teoria relativităţii.

Suntem microbii existenţei la scară miniaturală,

Ne vindecăm prin eradicarea medicamentului

Numit credinţă,

Trăim în zona crepusculară, ce mare scofală,

Doar viaţa ne-o cunoaştem,

La vie c’est la vie mais ce n’est pas pour toujours…

Resemnarea este statuia de ceară.

Azi nu mă interesează poezia,

Am vrut să aflaţi o poveste de groază,

Realitatea este atât de dură

Şi totuşi nu m-ascund în versuri perverse.

Dacă mesajul meu a ajuns aici

înseamnă c-am mai trăit o secundă himeră.

Probabil că veţi avea un şoc,

Veţi vedea stelele mele verzi

Şi iapa galben-vânătă.

Se zice că în viaţă norocul ţi-l întâlneşti

O singură dată

Şi te costă o experienţă morbidă

Sau o revelaţie rebelă.

Sper pe curând, prieteni!

Sper

Pe curând…