De atunci trecut-au clipe…
poate ani…cine mai știe…
fără veste-și țes paiengii
pânza prin unghere gri ;
ceasu-a stat de mult…vecie
între ieri și azi se-ntinde,
rupând firul ce unise
pe a fi cu-a nu mai fi.

Mi-ai zâmbi și-acum, dar unde
să te caut prin odăi ?
Vezi cum totul mi te-ascunde
și-și pierd umbra pașii tăi…

eu aici și tu departe,
întregind trecuta-ți lume
de părinți și frați și rude-
un tablou ce nu aude,
plin de oameni făra nume-
doar atât: secunde sparte.