Se desprind inelele
De pe copacii neliniștii
și cad cu zgomot mare
Pe trotuarul îndoielii;

Mă-ntorc la azur
șoptind fără glas:
dă-mi mâna
... să pot zbura
Că tălpile verii
Îmi ard neputințele
Pe rugul aprins
al vieții...