Luceferi efemeri și astre superficiale,
Tristul gând scrobit pe tâmple,
Toate trec de-a valma-n stări banale,
Toate stau acuma gata să se-ntâmple.

Ca un tunet scurt și înfricoșător,
Elucubrații bântuie prin mine,
Iar pentru mintea mea eu sunt doar un actor,
Și toate se-ntâmplă doar prin sine.

Elucubrații ce până-acum un gând nu le-am avut,
În bucăți vor să mă vadă că apun,
Să întorc spatele acelui zâmbet ce-mi pare pierdut,
Cu toatele mă chinuie acum.

Cu amărăciune mă subjugă-n umbre gri,
Mă strâng în lanțuri ascuțite care taie,
Și sunt în stare să gandesc că nu mai vii,
Și-am să mă împrăștiu pustie în odaie.

Adânc amestecate-n ceață deasă,
Se zbat reci privirea să-mi aplece,
Le las...și chiar eu vreau să iasă.
Să iasă și să plece.