în sufletul nopții
încep din nou să sap
tunele prin carnea ruginită
mâinile adormite scriu în piele:
ruină… suntem stele reci…
harta dorinței arde încet… încet…
luminând calea spre imposibila întâlnire
ascunsă între multele prăbușiri…
încă 14 pași, apoi structura de rezistență
a visului, a trupului, se topește șoptind:
the sweet stench of your oblivion in my eyes

în sufletul nopții, alunec tăcut
pe treptele corpului tău divin
cu toate cele 14 stații ale dorințelor
trădate pe cruce
zâmbete în sticlă furate din hotelurile
vărsate pe podea călătoresc între ele
eu, eu te aștept pe scări imposibile
în timp ce dansez cha-cha-cha
cu oasele tale de zahăr
dar am mai văzut acest final
de atâtea ori
asta intră aici, asta aici
totul se potrivește
și apoi s-a terminat
și o luăm de la început

în sufletul nopții
încep din nou să sap
tunele prin carnea ruginită
mâinile adormite scriu în piele:
ruină… suntem stele reci…
harta dorinței arde încet… încet…
luminând calea spre imposibila întâlnire
ascunsă între multele prăbușiri…
încă 14 pași, apoi structura de rezistență
a visului, a trupului, se topește șoptind:
the sweet stench of your oblivion in my eyes