Îți privesc ochii arzând
de dorul sângelui clocodind,
ce îl faci să curgă de foc
prin venele mele străfulgerate!
Și apoi mi-l săruți, sorbi
din mine cu o poftă nebună...

Ce carnea mea ți-a dăruit
în treacat; și ce viforul
trupului tău fierbinte
s-a prăbușit asupra mea...
Mă sufoc! Mi-ești stăpână!

Ca o pală de lavă ne răsfrângem
îndrăgostiți în mizer -
Iar ochii se privesc
unii pe alții, sfășiind parcă!
Ce e doar al lor...

Þi-ai înfipt mâinile în mine;
unghiile săpau gâtului meu;
N-am să te las să te scurgi...
Iară privirea ți-o fur -
Să mă înec in ea și să zbor
spre adâncurile sale sclipind!

Am să alerg la nesfârșit, iubito;
Te iubesc! - îți urlu furios
de la celalălt capăt îndepărtat
al jumătății mele de Luna -
Te iubesc! - îți aud răspunsul
însetat de dor, din același deșert -
ÃŽntre noi cerul, dar urletul nostru
mai departe de el va străpunge...

ÃŽntodeauna doar doi - noi doi -
Îndăgostiți în mizer...
ca o flacără în fier încins
suntem unul împotriva celuilalt -
alături unul de altul mereu...

M-am încolăcit în jurul tău,
legându-te cu totul de mine -
N-am să te las! Nicicând
N-am să te pierd! Întotdeauna
Îndrăgosiți in mizer; de viață
suntem unul celuilalt, dor...