Copac crestat din trupul durerii
Cu frunze de sânge tăcut aurii
Focul din lume se stinge prin tine
În zgomotul mut al celui nemișcat.
Ochi de iubire privește prin tine
Săgeți de despărțire se zbat în lucire
Coroana de șoapte învăluie somnul
Frunza ce pică și-nchide pleoapa.
Mă simt bine peste tot
E răspunsul meu din mine
E nebunul care țipă
Și e clipa care trece.