Noapte geroasă din fier și beton și din schele
nu, nu, iubito: erau doar bătăile inimii mele

răstignite pe asfalt,
inima mea de mamifer, de perfid, de gigant
făcut din clei de oase și din chibrite:
ce rămăsese din atâtea vieți neiubite.

Mă plimbam prin noaptea geroasă, de vară
cu ziarul vieții mele la subsuoară
Scria pe prima pagină despre profilul meu
de hoÈ› de aluminiu
de traficant de cositor

Aștia ce vor
de la mine?
Îmi vor inima neagră care te recită pe de rost
numai pe tine?
Ãia, care trăgeau semne grele cu grafitti în piață,
inima mea de sânge sau inima mea de paiață?

Mai scria câte ceva despre șosele sparte,
benzinării pline
de sângele meu care urla și urlă dupa tine.

***

Din tâmpla paiaței sângele se scurgea cu
jumătate de gură.
Secunde de-acum care urlă fără glas ori dantură.

Știrba asta de viață, umplutură de pluș,
amintiri care mușcă,
cu care plutim între zgardă și cușcă.

Moartea asta, ordinară, de lux —
fără chip, fără nume, fără adresă —
pe care o purtăm noapte de noapte în lesă.