E liber poetul să scrie scrisoare…
E liber și singur în a lui chemare
Si vrea, ar vrea să scrie,
Cu pana lui cea pământie,
Dar sufletul îi este gol
Si fără nici-un decor
Stinge lumina scrierii sale,
Încetișor, agale.

Ce tristă, ce întunecată e viața,
Atunci când se sfârsește ața;
Pustia ne-așteaptă în larg să o trecem,
În praful ei viața o percepem
Și căutăm mult și în zadar
Raiul, atât de mult râvnitul dar,
Cu adevăratul frumos în petale,
Încetișor, agale.