suntem într-un autocar mare și negru
tata îmi arată cu palmele bătătorite
un ceas mare
auriu care face tic tac
ce-i aia tată?
în jurul meu lumea se uita cu gura deschisă
am deschis-o și eu
big benul
mi-a zis
a fost demult
apoi au trecut prin ochii mei mici
prezentul trecutul și viitorul
pe rând
mirosind a trenuri spre mangalia
străini cu care îmi poșteam berea
jucării stricate
și nu eram deloc impresionată
nu era mare chestie dacă-ți dădeai seama
că în toate ceasurile
e același timp