cerul arongant mă scuipă rece in afișul ce il port
focul din același rai nu mai este cum a fost...
vrea să mă atinga? ah, a trecut pe langa mine
blițul alb, lumina lor, vrea să intre prinre vine...

haide să plecam, să ne ascundem sub o roca cenușie
să izbim recele dor de casă, să izbim orice filosofie.
cu mana lui cea lungă si intinsă, cerul ne pandeste
vrea să.i fim și suflet și ființă, dar nu reușește.

in mormite zac ca noi, oameni ce.au imbătranit devreme sau tarziu
căci timpul nu ne.arată acele intinsului ceas, negru, bleo sau argintiu...
el apune dintr.o dată. cerul se face negru, nimic nu mai pișcă,
totul devine tenebru si nimeni nu mai mișcă.