Amestec în mine
amintirile
cu primele zile însorite de vară
val spart la porțile ochilor
decantând în pupile sentimente
voi fi indiferent
la lumea ce va muri
la lacrima fierbinte și rece
care-a scrijelit textura lemnului băncii
cu lama jurămintelor deșarte
sunt o locație
fără turiști
apă fără izvor
o inimă
ce bate agonic
descompuns
într-o nemărginire
dincolo de granița cuvintelor
nori de de fluturi
lipiți
de trup
îmi mai drămuie molecula.