"Mi-ai vorbit cândva limba iubeză
Prima dată intr-o seară pe zidurile unui castru roman,
Tremurai sub cerul cel mai frumos intunecat
Pana când ți-am dat ție cămașa albă in carouri.
Am avut curajul și te-am sărutat
Te-am ținut de mână,in brațe și zâmbeam,
Bucuros și atât de fericit incât se vedeau,
Micronele stele din ochii mei."

Așa am inceput să invăt o limbă in care,
Cuvintele se scriu foarte ușor, dar nu se șterg
niciodată,
Și unde lacrima e doar un semn de punctuatie!
Și de atunci tot scriu....