Nu știu cum va începe o nouă zi
nu știu cum se va termina
am doar certitudinea clipei
abia ascunsă printre păienjenii trecutului

Mă apasă acest început nedefinit al zilei
când totul mi se refuză brutal
și amintirea nopții trecute mă înspăimântă
prin lipsă

“De ce te ascunzi mereu noapte? Þi-e teamă de lumină? ” -
mă tot aud repetând iar și iar
dar în tăcere Calea Lactee mă cheamă să-mi mai spună
o poveste cu stele