Precum stateam intr-o seara la calculator, privirea imi fugea la geam. Cerul era negru, aspru si furios. Fulgerele se sbateau printre nori iar tunetele eliberau noi terori. Lumea se uita inspaimantata spre cer, infricosandu-se. > gandeau majoritatea muritorilor de rand. gandeau cei mai "destepti". spuneau altii, cum eram si eu. Desi probabil nu mi-ar fi placut asa de mult daca eram afara, unde cerul te vana, ma bucuram de spectacol din casa. De la geamul intredeschis puteam simti briza terorii. Ma intrebam cum mai pot supravietui acei oameni acolo... dar ma gandeam ca probabil o merita... asa ca... mi si imaginam sfasiati de fulgere, pedepsiti de norii insangerati si biciuiti de tunete pt. faptele marsave si dezastroase create. Privirea imi fuge pe strada care se intinde in spatele casei mele. Noroiul si apele par sa puna stapanire pe din ce in ce mai mult teritoriu. Acum, uitandu-ma atat de atent la fiece detaliu, lucru nevinovat sau nenorocit... imi doream sa ies si eu afara. Poate cerul imi va vedea viata si ma va considera vinovata. Cum ar fi sa urc la ei... cum ar fi sa... sa fiu in CER!? As lua un fulger si l-as infige cu toata puterea... incat sa lumineze si cel mai mic coltisor de intuneric... as lua doi nori si i-as izbi cu toata forta... incat sa cutremure intraga lume! Aceasta lume plina de mamifere nemernice, menite doar sa distruga, sa striveasca, sa nenoroceasca tot ce intalnesc... fie ultimul strop de fericire al unei persoane, doar pt a se satisface, fie ultima speranta de siguranta a unui concetatean cinstit, doar pt. a castiga ei ceva ce nu le apartine... aceste bestii odioase... acesti... OAMENI !... desi nu toti sunt asa... apoi... m-as lasa in voia cerului sa ma pedepseasca pe mine. Poate ca as sfarsi mutilata, maltratata, surda si oarba pt tot ce am facut... sau probabil ca imi voi primi cea mai mare pedeapsa... cu gandul la toate acestea.. nu mai mai incita ideea sa mai ies afara. Deschid doar geamul si imi scot jumatate de trup. Parul imi plesnea fata, ochii imi erau orbiti de biciul fulgerele imi biciuiau ochii, tunetele imi zdrobeau si ultimul sunet care ma facea sa stiu ca nu am murit... alunec... aproape cad. Dar un urlet inspaimantat ma invie. Imi dau seama ce ma asteapta si ma arunc infricosata inapoi in camera. Sulitele de ploaie intrau cu repeziciune pe geamul larg deschis ! Cu toate membrele ma reped la geam si il inchid. Raman cu fata la perete si imi dau seama ca stau intr-o balta. Apa si mici nuante de rosu. Eram zgariata pe mana si aceasta sangera parca traumatizata de lucrurile prin care a trecut... Ma duc sa imi pun un bandaj si sa iau ceva cu care sa curat... in acea noapte nu m-am mai putut trezi din cosmaruri... a fost incredibil ce mi s-a intamplat... dar...acum ma simt mult mai bine !