Vasile are o coregrafie
legănat-bovina
nu lipsită de o anumită grație
stă-n picioare
susținut parcă doar de arșița
groasă și galbenă
care se ondulează
plictisită
pe uliță
mă privește cu ochi apoși
înjură complicat
de dumnezei morți și mame
îmi promite
o bătaie memorabilă
după care se prelinge
inexplicabil și discret
în șanț
Joiana se sloboade apatic
chiar acolo
lîngă pod
mirosul de baligă
se împrăștie leneș
și brusc
lucrurile încep
să capete
un oarecare
sens