ÃŽntuneric


Am ocolit atât de mult pentru-atât de puțin
Și-ntr-o secundă viața mea s-a transformat în chin.
Puteam să nu m-abat atât, puteam să nu disper
Și-acum, cu chip petrificat, am încetat să sper…

Văzusem raza în deșert, ce-mi indica viața
Și am sperat să o ating, să-mi lumineze fața,
Dar pe măsură ce-n nisip mă afundam zâmbind,
Se-ndepărta, iar eu spre ea, ma îndreptam murind.

Și n-am simțit că mor treptat…și n-am simțit nimic,
Mă-ndepărtam de trupul meu, din ce în ce mai mic
Și tot mergând, în jurul meu, luceau lumini feeric,
Dar m-am trezit a doua zi, plângând în întuneric…