ca un soare ți-am răsărit în cale
mi-ai zâmbit cuibărindu-te la căldura mea
amintindu-ți de o minune
înghețul în care te aflai se topea
zi după zi te prelingeai
furișându-te la umbră departe de mine
pielea-ți devenea parcă mai albă
porumbei așteptați soseau tot mai rar
răzbind cu greu să-mi dea de veste
erau și ei din nou captivi în colivie
dar cu alți ochi și nouă perspectivă
revalutasei totul
acum te las cu bine
misiunea mea este-mplinită