Un melc ce traverseaza lent,
Atat de lent c-ai timp pentru stupoare
O dara lunga, groasa pe ciment
Mixat cu piatra grea de asteptare.

Ce vad, copaci si crengi metafore in noduri,
Si multe variante asteptate
Si-asemeni melcului, zgariu ciment pe poduri
sunt completat de asteptare-n spate.

Si fiecare nod de seva il golesc,
Analizand parerea care-o are,
Mangai striatii, fibrele rosesc,
Dar tot nu scap de fatalistul Doare.

Absurd copil ce sunt, imi vreau iubire,
Absurd copil ce sunt, efervescent
ma lupt cu mori de vant din a mea fire,
absurd copil ce sunt din viata absent.