Precum liniile din palma ta
Capăt și eu un sens,
Căci amintirile din părul tău
Au căzut...
Dar eu nu le mai găsesc drumul.

Cuticulele proeminente
Capătă viață pe unghiile tale roase
Și-mi spun că eu nu-ți sunt prieten,
Un amic pe care l-ai uitat demult.

Să-mi iei cifrele și să le muți cum vrei tu,
În fața ta, aceste pete negre deviază
Și dacă îți dorești, ordinea dispare,
Numai atinge-mă și lasă-te pătrunsă,
Nici n-ai să mă mai simți apoi.

Un detaliu mic cât o furnică
Te-ar putea răni.
Însă cel mai activ colț al realitații
De care agață Universul,
Nu-ți va putea face niciun rău.

Hai Matilda, uite-te la ceas.