plecăm?
da, haide să plecăm
și plecat am fost
ieri de dimineață
îmbrăcat cu cămașă albă
pe umeri epoleți
și cu cravata de pionier
atârnată de gât
la școala de la stradă
mi-au dat ca să învăț
o temă mult fumată
ce dulce este viața
în accente vii de roz
astăzi la prânz
pe căldura asta mare
am lecție deschisă
despre cum să-ți rupi
oasele într-un timp
exagerat de scurt
iar mâine seară
habar n-o să am
pe unde-mi vor fi picioarele
de-atâta drum
pe unde-mi vor fi mâinile
pe unde-mi vor fi ochii
de-atâta muncă
și nesomn

și tot rătăcesc haotic
printre lumânări aprinse
străduțele înguste
lovite de potop
sunt șanțuri adâncite
de-atâta du-te – vino
culori imaginate
pe-arcade de biserici
cu sfinți retrași de mult
din funcții ciolănoase
imagini despuiate
din viața efemeră
a unei doamne oarbe
cu capul înfipt în mare
cu munte în loc de sâni
cu ape desuete toate
râvnite pân’ la sânge
de gurile de tun

copii cu ani în spate
ursite dezmățate
câini cu covrigi în coadă
ce latră nemâncați
sunt toate doar o glumă
în veci deșarte fapte
la spate ca o ciumă
stă moartea răbdătoare
cântându-ne în strună

și-mi spun
ce multe știu
ce multe-am învățat
ce multe am zidit
mi-e frică să m-așez
de frică să n-adorm
plecăm?
da, haide să plecăm
și dus am fost