Ciclul “Monologul calatorului din fiecare”


Eternul pământ

pământul nu plânge de sete
nu cerșește vreo apa
palma doar i se crapă
pământul care ne creste….

pământul nu-i groapa,nu-i tranșeu
nu vrea de mâncare .
doar buzele-i se ard de soare
pământul ne rotește mereu .

pământul nu-i vis,e doar gând
nu vrea ode sau cântece,
el are la toate descantece
căci asta noi suntem,pământ !


Vine

vine ziua când înveți sa minți,
sa nu mai asculți de părinti,
sa înjuri
sa scuipi ,sa fumezi
sa fentezi
o ora ,o zi
la scoală.
toți suferă de o boala
se cred deștepți
exegeți
foarte cool
și nu e destul
ca prostia sa te facă fudul
cu zece mobile
tembel de inutile
ieși pe strada
în avangarda
sa le dai pe spate
da frate !
asta e sa fii beton ,
dacă mai are vreun rost
orice prost
se crede tare
cu tehnica din dotare
de parca el ar fi fabricat-o
ar fi gândit-o .
a gândi !
ce ridicol,ce prostie
cine are banu
ala-i barosanu !
va veni o zi
când n-o sa știi
de ce cureți tomberoane,
de ce împingi vagoane
da,va veni o zi
când vei plăti
prostia care
încă nu te doare .

dacă unii

dacă unii n-au ce manca
este pentru ca unii sa aibă ce arunca ,
dacă unii sunt slabi și sluți
e ca altora sa le crească burți .

de cei săraci se știe ,
vor avea împărăție
de aceea sunt tratați cu sila
și am inventat cuvântul mila .

dacă mor copiii de foame
e ca sa facem din aur tomberoane
căci unii trebuie sa se vândă
pentru cei care le cer dobândă .

începi

începi sa te bucuri
de cât de verde e iarba ,
de cum curge apa
din gheata picuri .

începi sa privești ce a facut mana divina
un neștiut rai de pământ
în care te-ai născut
ca sa-i fii lumina .

începi sa prețuiești pâinea
și roagă-te pentru cel flamand
sufletul cel plăpând
are dăinuire de stea .

pricepe ca răul trece,răii pier
ți se lasă sa dai
și sa judeci cât ai
putini ajung sa privească la cer .

pricepe ca bogăția e o încercare
sărăcia o pedeapsa sau virtute
banul scara cu treptele rupte
fiecare zi ,o noua-întrupare..

Ce este de fapt

ce este de fapt libertatea ?
aceasta torturata femeie ,
chinuita,sluțită,scuipata ,
râvnită și aclamata ,
siluita , drogata ,
anesteziata ,falsificata ,
vândută
la târgul de oi
la groapa de gunoi .

ce este de fapt libertatea ?
de nu poate fi niciunde libera
de capul ei,necenzurata ,
nefalsificata ,
sa poate rade cum vrea ,
sa viseze aiurea ,
sa plece asa ,
pe autostrada ,
ca un adevăr crud
ca un suflet nud .

ce este libertatea dacă și sfinții
și-au pierdut dinții !
rostind-o ,
amintind-o ,
dacă se ucide și se crucifica
se măcelărește și purifica
pentru ca ea ,
e undeva,e mai presus de ceva
e un simbol sau o cățea
păzind timpul sa nu ne sărute
ca Iuda pe frunte.


minciuna

minciuna e o curva sau o putoare
cu vorbe ușoare .
ea scoate din sertare
rufe murdare
și ți le leagă de gura .
minciuna fura
lucirea de adevăr .
e ca un ivăr
ce-l tragi sa nu se vadă ,
sa nu se priceapă
ce ai în cap.
minciuna este un casap
ce retează mulțimi de gura casca
care stau sa privească
cum se dezbracă
cum li se arata
lasciva ,
parșivă ,
ademenitoare ,
și răpitoare .
ea este
cotoroanța din poveste
ce a trecut fără veste
într-un trup barosan
de politician .
minciuna este psihopatul
ratatul
ce distruge sentimente și vise,
lasă închise și nespuse
faptele despre lumea adevărată .
minciuna te-mbata,
la ochi te leagă
sa nu vezi ,sa nu auzi,sa nu înțelegi
de unde vii și unde mergi.
sa mori condamnat
ca un ratat ,
ca un nimic ,
sau ca un mic
grăunte de nisip plăpând
la margine de șanț alunecând….

vânați

Vânați-l
De pe cruce,din mormânt
Cel prea umil și prea sfânt
Răstignirea eterna,clonata
Regizata,repudiata
Restalmacita
Ce minte ipocrita
Se ascunde
Si în ce cutii craniene
Fabulații perene
Inutile,imbecile !
Cu prea multe întrebări și obsedanta lor îndoială.
Știința e ca o spoiala
Peste best seller-uri ,
Peste nesătulele guri
De faima și bani,bani cât mai mulți
Da,suntem naivi,prosti , da culți!!!

Vânați-L !
Urmăriți-L,spionați !
Răspândiți orice știre
Care ar compromite a doua venire !
Sau poate e aici ,
Trece autostrada,intra într-o banca ,
Sau visează în desert
Navighează mental pe Internetul galactic ,
Într-o vitrina un surâs enigmatic !
De fapt s-ar vrea sa fie un concept ,
Un brand puțin desuet ,
Sa rămână subiect inepuizabil pentru oratorii bine hraniti
Si bine plătiți !
O,da,cum ar fi
Daca ar veni !
Atât de simplu,atât de pur,
Încât aerul din jur
S-ar lichefia
In umbra sa !
Cum ar fi ?
Daca e mai presus decât cel mai simplu și de cel mai bogat
Atatea afaceri de ratat !

Vânați-l !
Imitați-l !
Confundați-l !
Cu un anonim,un oarecare ,
Arătați demenții,inteligenții,suspecții
Care ii iau numele și prenumele .
Faceți orice ,omenesc și neomenesc
Sa nu afle nici chiar un prunc
Ecoul adanc
Căzut din zenit .
El a venit !!!


de-am ști

De-am ști când începe
Si când se sfârșește aceasta zi,aceasta ora,acesta clipa …
Este doar bătaie de aripa,
Umbra unei umbre
Prezentul este prea puțin
Din marele plin !
Sau poate golul din clepsidre ,
Efemere crisalide ,
Viitorul ca un fluture străveziu ,
Trecutul magica lampa luminând
In adanc .
Bătaia de aripa
Din fiece clipa .
Dac-am știi ce suntem acum …
Al lămpii fum ?
Al fluturelui zvâcnire speriata ?
Sau golul din clepsidra sparta……


Exista poeții

Exista poeții care din rima
Câștigă o pâine,sa-I zicem divina .
Alții doar cât sa se îmbete,sa cada sub mese.
Căile artei par atât de alese ,
Uneori presărate cu diafane
Capcane .
Caci exista poeții care au muscat zidul pentru ca au strigat
Au înfruntat
Rosul depravat .
Exista poeții care știu sa le meargă bine ,
Se poarta galant ,cu mine,cu tine ,
Sunt citiți,recenzați,
Oameni educați ,
De cultura .
Ei știu când și cât sa dea din gura ,
Nu se avântă în fum ,
Sa fie descoperiți postum ,
E poetul de casa și cel de strada ,
Cel din alcov ,
Pribeagul din porturi ,
Sau pustnic de mansarda
Care a uitat sa mai vadă .
La unul rima e floare,la altul e glonț .
Un labirint de biblioteca ,
Sau insalubrul colt .
Poeții ca îngerii
din raiul pământ ,
Unii par a zbura,alții se aud căzând ,
Caci toți se murdăresc pe aripe
De noroiul fiecărei clipe.


Ziua Sfințiilor

Când este ziua de sfânt
Auzi în pământ
Cum mii de tălpi calca grăbite,
Aleargă amețite
Sa prindă rând
La mastele bunului sfânt .

Se așează în coloana .
Este ca o nesfârșita pomana,
Ca o penitenta de oameni feluriți
Unii credincioși,alții aiuriți .

Dar toți spera ca ii va ajuta
Ca efortul lor va merita !
Pe ger,pe ploaie,pe zloata
Se urnește încet imensa gloata .

Prin fata trec doar personalitățile,oamenii de stat,vipurile
Pe ei ii vrea chipurile
Moastele sa-I vadă mai întâi
Sa le simtă chipul la căpătâi .

Ãștia dacă se roagă o fac ca orice vipt
Nu ca ar crede vreun pic .
Dar trebuie sa pari evlavios
Mulțimea are simt bisericos .

Când este ziua de sfânt
Se isca zănatic un vânt .
Buluceala de mâini și picioare
Langa racla izbăvitoare .
Seamănă cu o mare pustietate
De suflete crucificate .


Închide ochii


Închide ochii
Si gândește-te ca într-o zi ,
Nu vei mai fi ,
Urmele tale
Vor fi goale .
Prin ploaia rece
Tu, nu vei mai trece….
In geamul mare de la bar
Vei cauta în zadar
Sa-ți vezi chipul …..
Trupul ?...
Nu mai ești aici,a rămas
Ecoul unui glas….
Ca un sfârșit de blues
Amar și confuz.
Ti-e dor nu? ai mai vrea
Sa simți vântul pe sosea,
Sa auzi vrabiile bârfind ,
Iarba strigând ,
Sa vezi femeile frumoase
Eternele păcătoase !
Închide ochii!......
Asculta cum se scurg ,
secundele în pământ……
Cum te prefaci în rame ,în fluturi,în chihlimbar
Cum sufletul ți-e abur în pahar ,
Pe care buzele ei îl sărută absent
Sorbind inocent
Ultima ta beție de viata
Comprimata în gheata.

Monologul pianului

Pianul rămas singur
In marea sala de concert
Ar scoate un strigat,
Clapele vibrează.
Liniștea lor apasă ca un teasc uriaș,
Sangele lor negru și alb țâșnește
Ca un vin spumos .
Peste scaunele bete,duhnind a funduri docte
Peste covoarele stâlcite de pantofi scumpi,
Pianul e ca o budana neagra,lucioasa !
Acum ii plesnesc cercurile ,
Se revarsă tăria !
Partiturile zboară prin aer albi liliaci ,
Vinul negru și alb are aroma de simfonie
E dulce amar !
Vicioșii și l-ar turna pe pielea năpârlind sub torta sunetelor
Dar beția e muta,scaunele rămân impietrite !.....
Alcoolul amorțește pereții ,liniștea
Sta lipita de tavan ….
Clapele își spală pielea de fildeș sau de abanos
Cu o raza de luna .
Pianul răsună profund,
Alte tarii se amesteca
Pentru cei care mâine
Doar vor savura aroma,nu și vinul…


Ce poate fi mai frumos


Ce poate fi mai frumos decât sa asculți
Cum sforaie ușor,
Si vorbesc in somnul lor divin
Ingerii in patuturi de nor .

Ce e mai frumos ,
Decat nasterea unui curcubeu peste mare .
Alungand furtuna el ne curata
Ochii sufletului de nepasare .

Ce e mai frumos ,
Decat urma pe nisip a copilariei .
Atat mai ramane pur,atat nu se pierde
In memoria vesniciei…..


Chiar credeti

Chiar credeti ca merita sa ne comparam
Sa ne ironizam ,
Facandu-ne ba in gluma ,ba in serios
Maimute,primate ?
Nici pe departe !
Lumea lor e simpla ,neviciata ,
Un cimpanzeu niciodata
Nu comploteaza !
Gorilele nu tradeaza !
Urangutanii nu sunt psihopati !
Nu vezi macaci drogati !
Babuini negustori de carne vie !
Lemurieni facand o orgie ?
De aceea ei sunt maimute,primate,se pare ca ne desparte
Un procent de masa cerebrala
Si mai mult de atat
Un trecut ….
In care Dumnezeu le-a pus la incercare
Si pentru cele facute
Ele au ramas mute !....
Sa ne priveasca cum le vanam ,
Le decimam ,
Ne batem joc de cei care
Ne cer cu ochii indurare .
Caci pentru noi incercarea nu s-a terminat
Vrem sa aflam macar
Care ne este var primar .
Si nu marele adevar atat de ocolit
De ce n-au darul de vorbit ?...
De ce li s-a luat ?..
Acest trib renegat ,
Alungat in jungla
Mereu sa se ascunda .
Nu va mai comparati ,
Aflati
Mai intii de unde au venit .
Spre ce drum nestiut
O pornesc .
Oare pentru noi pacatuiesc
Radem si nu stim de ce .
Oare,
Dumnezeu ne-a pus la ultima incercare ?!....



Pastel cu deal

Pe dealurile golase vantul da rostogol
Fuioare de praf mirosind a petrol .
Din nori umbrele copacilor cauta urma
De ingropate radacini ce le-au fost muma .

Peste tot schele de fier,motoare trosnind
Metal scartaind,otel ruginind.
Pe cabluri tragand un carlig
Urca un greiere cu simt morbid .

Via este ca intr-o inchisoare
Dupa stiva de burlane si compresoare .
Se simte galgaitul de petrol,
Timpul se intoarce domol .

Brusc apare padurea,cararea vulpii,copita de cerb
Nu-I urma de om sa intreb.
E armata stejarului zdravan,de fag
Lumina de soare te unge cu drag .

E totul un vis la rascruce ,
Unde ultimul paltin fu cruce .
In jur marea de pustietate
Prin care trec camioane speriate.

Da,am ajuns

Da,am ajuns departe
Vorbim cu cine si cat vrem,
Calatorim
Pamantul nu mai are secrete.
Totul e pe ochiul de sticla
Marele ochi ce soarbe totul !
Mii de canale ,
Venetia vizuala !
Carnaval carnal al sufletului ,
Desfacem creierele ca pe niste banane !
Cine mai doarme ?!
Ochiul e treaz pentru totdeauna ,
E insomnia globala !
Narcoticul livrat politic,economic ,
Reclamele sunt ca o injectie cu anfetamine !
Ne lipim de marele ochi precum niste bizari fluturi
Ce nu mai stiu incotro sa zboare .
Unde bizare
Ne sfredelesc inconstientul .
Suntem dependenti de pixeli,ei ne curg prin plasma sanguina ,
Ne verifica libidoul ,
Ne sterg egoul
Si in loc ,
Ca un breloc ,
Un mic ochi
Orb ,
Sau miop !!
Da,am ajuns
Sa descoperim vrajitorul care da prostiei
O artificiala frumusete hi tech.

Saracia

Saracia este se zice , o virtute,
Chiar daca pute,
Este o biata fata
Umbland nespalata !

Unii o traiesc cu demnitate ,
Si nu in vise desarte .
Accepta putinul
ne-osandind destinul !

Altii dau in prosteala ,
Totul la ei e o oala
Din care sa inghiti de foame,
Saracia nu doarme !

Este teama,nebunie,ura,scarba,
Te urmareste ca o umbra !
Mai ales dupa cel ce are
E ca un lup la vanatoare !

Saracia e de luat aminte ,
Si nu de mintit cu cuvinte !
E un fel de loterie umana ,
Circul celor cerand de pomana !

Saracia e cea de mancare ,
De minte,de noroc,de purtare ,
Dar cea mai cumplita e saracia de soarta ,
Cand nici somnul nu mai bate la poarta !

Atunci sunt vremurile slute
Si la putere sufletele hade .
Iar cei mai saraci in saracie
Alerga ca sa scape ,in pustie.


Ce bine !

Ce bine sa stii a da din gura ,
Fara rusine sau masura ,
Sa pui minciunii coronita ,
Orice curva sa fie fetita !
Si geniile ,
Care iau premiile ,
Sunt doar cocoane
Cu trei randuri de silicoane !
Da bine intelectul desuet
Cuplat la stilul sobru si abject !
Toate gunoaiele poti sa le poleiesti .
Nici nu gandesti
Cati bani se fac din vorbe goale,
Din latrat la pereti!
Promiscuitatea e sefa,matroana,
Serveste uneori la desert
Putina cultura!
Dar se sterge la gura
Si ragaie !

Ce bine
Ca prostia e productiva !
neobosita,e facultativa !
Materie de studiu la relatii cu clientii,
Toti dementii,toti potentii
Arunca cu valuta !
Si cea mai jalnica tuta
E vedeta !
Din cand in cand ,
Se mai face o micuta cheta
Pentru un copilas…
Ingeras !
Tu esti aici ca noi
Sa nu mai mirosim a gunoi!
Sa fim asa,
Oameni de omenie !
Care iti aruncam firimituri si tie.

Ce bine,ce sublim,
Macar murim
Saturati sexual !
Anihilati mental !
Furajul pe care-l ling
Obsedatii de rating.

Stiti oare ?

Stiti oare cati martiri au fost deversati
In gunoi aruncati ?!
Cati au trecut prin rosii abatoare
Calcati in picioare ?!

Pentru ca ei in umila fiinta
Purtau o credinta,
Ca un sambure de lumina,
O nestiuta candela crestina .

Pentru care li s-au scos dintii,
Li s-au jupuit parintii !
Li s-au batut cuie in cap,
I-au tarat prin rahat !

Diavolul voia un om nou
Smintit cu vana de bou !
Hacuiti-i pana la moarte !!
Si ordinele au fost executate .

Iar acum ,cand uitarea e ca un fum
Si oasele lor is adunate din drum ,
Miros a mir si se spune
Ca fac cate o minune !

Acum calaii,slujitorii ,
Obedientii,ascultatorii,
Imbatranesc,merg de sarbatori
Sa se spovedeasca uneori !

Sa iertam?Ce iertare ?
Cand aerul inca doare !
Sa uitam?Ce uitare ?
Cant durerea de-atunci e-n fiece floare !

Sa nu mai stim de groapa de gunoi
Unde ii faceau musuroi ?
Sa credem ca a fost o gluma
Atat ura si minciuna ?

Un popor iertator
Care si uita usor !...
Care alearga unde se spune
Ca e o minune !...

Suntem dureros de artisti
In a fi opurtunisti !
Naivi si ipocriti,
Dar suntem inca iubiti .

Caci ei nu vor razbunare.
Adevarul cel mare
Este ca raul se face mereu pleava ,gunoi
Si ca martirii nostri sunt dezbracati or goi !

Le e frig acolo in lacas,
S-a prabusit celula din oras.
Oare baga cineva de seama
Cum de atatia ani ne cheama ?


Pastel turcoaz

Valul marii se ridica
Coaja de clepsidra azuriu….
Urmele pestilor nu le mai stiu,
Cuvantul aroma de piersica….

Sufla in spuma vantul,roib nevazut.
Apa cristal verde fasaind….
Diamant roz liliac sfaramand,
Valul curcubeu nenascut…

Talazul e cer si pamant,
Urmele,uite,ti le-a furat !...
Ai trup de sirena,te rotesti ,ai plecat !...
U n pumn de nisip eu mai sunt….

Valul, oglinda rasucita spre soare,
Un rosu palind….
Tineretea nebuna iubind,
Atingerea ta inca doare…


Viata noastra este

Viata noastra este
Un subtil labirint…
Cu pereti inalti,stravezii,
Cu oglinzi mii.
Intram fara sa fim intrebati,
Avertizati !
Oglinzile schimbatoare,
Vorbitoare,
Prin care putem trece,
In care putem ramane o clipa…
O secunda…
O frantura de timp ….
Sau chiar un anotimp…
Cel in care ne indragostim,
Sau imbatranim,
Sau visam,
Atat,o clipa !
In rest cautam,ne ridicam,vrem sa vedem,dincolo,peste zid
Cerul adanc si placid ,
Enigmatic si mut !
Auzi zodiile,ruleta o-nvart !
Vine o zi cand cu teama privesti dupa colt,
Ca un hot
Vezi umbre !
Urme straine de pasi,
Incet te lasi
Si sub obraz simti caldul pamant ….
Sus vezi labirintul desfacand
Ziduri si porti.
Ai vrea sa te ridici,sa iesi dincolo macar o clipa.
Auzi o aripa.
Suflete,pleci ?
Da,pleaca !
Tu devii din ce in ce mai iarba,
Esti picur de ploaie
Spaland propria odaie…
Dara de pe oglinda in care scanteie
Ultimul chip iubit de femeie….


iunie 2009