Nu pleca măicuța mea,
Mai așteaptă-mă odată.
Peste sufletu-mi n-aÈ™ vrea
Să se mai așeze-o pată.

Te-am certat în gând mai ieri,
Că m-ai necăjit. Știu bine,
Că de-ai fi avut puteri,
Le-ascundeai toate-n suspine.

De mă ierți, am să-ti aduc,
Rugăciunea cea de seară,
Și din gândul meu năuc,
Pata neagră-o să dispară.

Iar de-i adormi și eu,
Voi lipsi de langă tine,
M-oi ruga la Dumnezeu,
Înger blând să te aline.