" Am pornit la drum.

Și noaptea am lăsat-o-n urmă,
Și somnul cald, cu vise moi,
Și vechiul eu, de ieri,
Din noapte și din vis
L-am pus în cui
Și n-am mai plâns,
Și nici regret n-am mai simțit,
Ușor pluteam prin încăperi
Gustând senzația pregătirii
Și a cafelei, deopotrivă;
Bocancii mi-au sărit în picioare,
Și haina fremăta-n cuier
Foșnind fierbinte, agitată -
Am pus-o pe mine, în timp ce
Șireturile se legau singure, cântând;
Mi-am luat hoțul de suflete
Și am ieșit zâmbind, pe ușă.

Pașii mă purtau aiurea
Urmând drumuri vechi
Și noi ce mă-mbiau
Să nu mă mai opresc,
În veci să nu mă-ntorc
La ieri cu fața - a murit!
Privește cu-ochii largi
La lumea ce-i a ta
Și ia-ți din ea
Ce-ți e de trebuință;
Nu te opri,
Privește tot,
Trăiește, respiră, vorbește,
Taci, ascultă, și
Mergi mai departe.

Lumina mi-era prietenă
Și mă-mbia s-o prind
În joacă, dar serios,
Să o transform
În clipă veșnică
De nemurire.
Mi-era ușor
Să o ascult,
Atent, cu ochii mari, uimiți,
Fugindu-mi peste tot,
Iar aparatul cel vrăjit
Râdea de Timp
Oprindu-l.

Căci Zeu eram,
Cu-o frunză,
Un chip
Și o pisică;
O rază,
O casă,
O umbră și un drum,
Un zâmbet fantomatic,
Și-un cal mai nărăvaș;
Un munte, cu-a lui culme,
Și-un nor ciudat,
-n flăcări, poate,
La un apus ce-n veci
Rămâne-va în mine...
Și câte și mai câte
Nu vor dansa în fața-mi,
Iar eu, zâmbind serios,
Ca un hoÈ› de amintiri
Și suflete ce sunt,
Voi fabrica povești,
Legende și idei,
Și cânturi de demult
Or învia din nou...
Mai mult decât a scrie,
Mai bine de-a vorbi,
Fotografii vor spune
Povestea-n locul meu
-n cuvinte, mii și mii,
Tăceri și revelații,
Un zâmbet, ici și colo,
O lacrimă pierdută (din greșeală)
Mi-or da răsplata
Ce cred c-o merit
Căci ăsta-i drumul
Ce l-am ales
Și m-a ales,
Și-am vrut
Din vis să fie
O viață închinată.

Sub cer albastru,
Sau încărcat de ploi,
Sub galben soare,
Covor de frunze,
Vestigii din trecut
Și oameni trecători,
Cu toți și toate
Mă-ndeamnă,
Mă atrag,
O clipă să le fur,
Un mic și scurt moment
Și o imagine,
Ca sufletul să zboare
Și-n veșnicia muritoare
A noastră, pe pământ,
Dovezi că suntem sunt
Surprinse-o clipă, și atât.
Iar drumul meu, și eu
E mai departe;
Și visul s-a-mplinit.
Mă duc încet, nu mă grăbesc -
Mai sunt atâtea clipe
De oprit... "

EtienneNoir, 17 Octombrie 2008