Fără tine ochii mi-s găvane
ca două furnicare-nsingurate,
Fără-ale tale brațe-naripate
Și mâinile-mi par cioturi seci și vane.

Cu gura ta mă fură din nirvane,
Mă leagănă în leagăne ciudate,
Căci fără tine sânt nimicuri toate
Și toate sânt cu tine dulci icoane.

Aș surzi, de ai păstra tăcere,
Aș rătăci fără de steaua-ți blândă.
Nici cântul nu-mi mai este mângâiere,
Când stai în umbra genelor la pândă.

...De-ai ști, iubire, urma ta divină
Cu tine-ncepe, -n mine se termină.