iar te bălăcești în apele mele
și-mi rânjești în față ca un dobitoc în călduri și
dacă am vrut să te opresc din jaful tău
spunând o rugăciune
ai mai chemat un confrate
cu o pungă de plastic în gheare
să ia și el câte puțin din mine
pesemne nu vrei să lași nimic la locul lui
sau dacă da
mă spurci cu atingerea ta și
mă calci cu picioarele tale milenare
dacă strig ca un nebun după ajutor
strigătul meu nu va atinge stelele și
nu va ajunge niciodată la urechi de zei

mă simt abandonat pe peronul nimănui
într-o gară rotundă cu licurici pe boltă
pe ici pe colo câte o piramidă
prin biblioteci cărți cu sfinți și arhangheli
eu cu carnea mea cu gândul meu
un hopa-mitică manipulat ca
o gânganie pe o tablă de șah
călare pe calul cel negru
în orice împrejurare
mă lupt cu propriile limite și neputințe
cu mine însămi