Leit în fier,
Un cavaler
Voios a apucat-o,
Pe nori, pe vânt,
Cântând un cânt,
Pe drum, spre Eldorado.

Ajuns moșneag,
Mândrul pribeag,
Pe fruntea-i s-a lăsat o
Umbră, căci el
N-află de fel
Tărâm ca Eldorado.

Și-ntr-un târziu,
De dor pustiu,
Pe umbră-a-ntâmpinat-o:
,,Umbră, grăi,
Ci unde-ar fi
Þinutul Eldorado?''

,,Dincolo de
Ai lunii munți,
Pe-acolo calea-ți ad-o,
ÃŽn Valea Umbrii,
Dacă umbli
Zorind spre Eldorado.''